Alexandru ROMANOV: Artele marțiale mixte au un potențial enorm în R. Moldova
02.08.2018
Artele marțiale mixte (MMA) de ceva vreme parcurg prin marș triumfal întreaga planetă. Iar Republica Moldova constituie un exemplu mai mult decât convingător, unul de o certitudine imposibil de combătut, ca să folosesc limbajul bătăios al luptelor, a faptului că o țară mică poate avea un potențial de-a dreptul enorm dacă știe să-și gestioneze rezervele și să-și cultive cu încredere și pricepere viitorul. Un viitor sportiv emancipat din tenebrele sărăciei și deznădejdei prin eforturile străbătute de elanul înălțător al unor persoane devotate cu trup, dar mai ales cu întregul suflet, cauzei alese. Un produs al acestui sistem de succes – pus pe roate de Dorin Damir, președinte FEA (Fighting & Entertainment Association), vicepreședinte al Federației Mondiale K1 Amator (WAK-1F) – este conaționalul nostru Alexandru ROMANOV, participant de neînvins al proiectului de lupte mixte Eagles Fighting Championship.
— D-le Alexandru Romanov, recent ați avut o victorie impresionantă în cadrul Eagles Fighting Championship (lupte în cușcă, în octagon). Anterior ați practicat cu succes luptele libere. De unde vine această pasiune pentru artele marțiale mixte?
— Vine încă din fragedă copilărie. Odată tata a adus de peste hotare o casetă video pe care erau înregistrate lupte de prin 1996-1997 cu participarea lui Oleg Taktarov (care în 1995 a devenit campion mondial la arte marțiale mixte, versiunea UFC VI — Ultimate Fighting Championship). Până în prezent el este unicul luptător din spațiul postsovietic care a reușit să atingă astfel de culmi. Atunci prima dată am văzut cum două persoane mature luptă în octagon. M-a cucerit acest sport cu adevărat bărbătesc, cu reguli clare, care în același timp oferă un spectru larg de libertate în acțiuni în vederea desemnării învingătorului. Pur și simplu „m-am îmbolnăvit” de artele marțiale. „Boală” de care, din fericire, nu m-am vindecat nici până astăzi.
În prezent, UFC cu adevărat reprezintă un gen de artă, deși inițial era un sport mult mai dur, fiind permise loviturile cu capul și chiar sub centură. Practicarea la nivel profesionist a stilului MMA presupune o dezvoltare multilaterală: însușirea unor procedee tehnice din domeniul luptelor (strangulări, agățări, apucări, secerări, doborâri, piedici, rostogoliri, lupta parter), dar și din cel al sporturilor ce folosesc loviturile aplicate cu picioarele și cu brațele.
— De ce ați hotărât să vă lăsați de luptele libere și să treceți la MMA?
— Am făcut acest lucru după o gravă accidentare. Împreună cu prietenul meu Eduard Chesea, în prezent președinte Lion Club Comrat, am hotărât să deschidem un club de arte marțiale mixte, în cadrul căruia eu eram și antrenor. Acum avem în jur de 200 de membri, la diferite categorii de vârstă. Întreaga societate are doar de câștigat de pe urma unor astfel de inițiative care promovează un mod sănătos de petrecere a timpului și care generează la tineri acel entuziasm capabil să-i sustragă străzii și viciilor, oferindu-le un rost vieții.
— Turneu Eagles la care ați participat recent a fost unul de succes pentru Dvs.: ați câștigat înainte de expirarea timpului regulamentar. Cum au decurs pregătirile către această luptă?
— M-am pregătit timp de o lună în Germania, unde am ajuns prin filiera folosită de când practicam luptele libere. De două ori pe săptămâna îmi perfecționam, în compania prietenilor, procedeele ce țin de lupte libere, iar în celelalte 4 zile ale săptămânii făceam grappling, muai thai, exersam loviturile cu folosirea coatelor și a genunchilor. După aia am continuat pregătirile la baza de la Școală sportivă pentru copii din Comrat și la Lion Club. Mă antrenam, ca de obicei, de două ori pe zi, plus înviorarea de dimineață, când se pune accentul pe forță. Antrenamentele de dimineață sunt foarte importante pentru a însuși ceva nou, fie că e vorba de procedee, fie de tactici de luptă. La antrenamentele de seară noile abilități sunt fixate, transformându-se treptat în aptitudini, o mai mare atenție acordându-se tehnicilor de luptă și de lovituri, în perechi și individual.
În ceea privește lupta propriu-zisă, am folosit cu precădere tehnici de sustragere a atenției cu ajutorul brațelor și procedee de „rupere” a distanței, deoarece adversarul era mult mai înalt decât mine. Important era să păstrez distanța și să-l atac prin procedee de apucare a picioarelor cu ajutorul mâinilor pentru a-l trece în parter, unde mă simțeam ca peștele în apă. Tactică ce mi-a reușit de minune grație și sfaturilor primite din partea lui Eduard Chesea.
În context, vreau să menționez că fără aportul lui Dorin Damir, președinte FEA (Fighting & Entertainment Association) și fondatorul Eagles Fighting Championship, nici eu nu ajungeam acolo unde mă aflu. El este o persoană unică, care investește mult și promovează cu o dăruire de sine ieșită din comun artele marțiale mixte la noi în țară și peste hotare, oferind speranță acelor tineri, acelei generații de luptători care abia urmează să se afirme. Grație lui, ei primesc acea șansă pe care statul nu le o poate oferi.
— Îi țineți minte pe toți antrenorii care v-au ghidat și format de-a lungul carierei?
— Nu există foști antrenori, îi țin minte pe fiecare dintre ei, căci de la toți am avut ceva de învățat, de preluat. Am avut șapte antrenori la lupte libere. În MMA, Igor Untilă, specialist în box, m-a ghidat în primele mele două lupte. Alexandru Streche, actualul meu antrenor, este un specialist de excepție la grappling, unic în felul său. În lupta parter nu are egal, este agil în mișcări ca un șarpe. Faptul că în ultimele lupte am câștigat prin utilizarea unor procedee prin strangulare este doar meritul lui. De asemenea, Alexandr Petcoglo de la Clubul sportiv Lion din Chișinău mă îndrumă la compartimentele pregătire fizică generală și exerciții de respirație. Datorită lui atleții noștri au în timpul luptelor acea forță și scânteie de nestins în ochi care te face practic invincibil.
Pentru ultimele mele cinci lupte am fost pregătit de tatăl meu Anatoli Romanov, Antrenor Emerit al Republicii Moldova, maestru al sortului, și de fratele mai mare Andrei, maestru internațional al sportului la lupte libere, premiant la Europene. El este partenerul meu de bază în sparring. Fratele dintotdeauna mi-a servit drept model de comportament, de când eram copil. În mod special mă motivează soția Anna Romanova și cei doi copii minunați ai mei, Alexandru, de trei anișori, și Andrei, pe care l-am numit în cinstea fratelui, năcut printr-o fericită coincidență de Sfântul Andrei, în decembrie 2017.
— Ce rol a avut școala de lupte libere în cariera Dvs.?
— Ea m-a călit de la vârsta de 6 ani. Până la 12 ani am studiat la Școala sportivă din Comrat, apoi m-am transferat la Liceul Internat Sportiv din aceeași localitate, când s-a deschis această instituție, unde am învățat până în clasa a XII-a. Este o școală cu regim disciplinar strict, cu antrenamente de două ori pe zi, în cadrul căreia activează niște profesioniști veritabili. Datorită lor, la Campionatul Mondial de tineret la lupte libere m-am clasat pe poziția a V-a, apoi am devenit campion la Jocurile statelor din Europa de Sud-Est și am ocupat locul II premiant la primele Jocuri Balcanice.
— Dacă ați pute alege o altă soartă pentru Dvs., ați face acest pas?
— Nu aș schimba nimic în soarta mea. Dumnezeu le rânduiește pe toate, probabil are un plan pentru viața fiecăruia. Trebuie să ai o anumită smerenie față de divinitate. Prin analogie, fie-mi iertată comparația, tot așa trebuie să fii ascultător și muncitor la antrenamente, dacă vrei cu adevărat să însușești ceva nou și să obții mult râvnitul succes. Doar așa vei fi în stare să înțelegi cu adevărat intențiile și instrucțiunile antrenorului.
Să vă povestesc un caz. Cu o lună înainte de a debuta pe 10 februarie curent în proiectul Eagles III, am cucerit medalia de bronz la Mondialele din 2016 printre studenți la lupte libere, desfășurate în Turcia. În semifinale, erorile de arbitraj l-au favorizat clar pe oponentul meu, reprezentantul țării gazdă. Atunci am învățat odată și pentru totdeauna să nu mă las la discreția arbitrilor. Așa că ulterior toate cele opt victorii în MMA le-am obținut înainte de expirarea timpului regulamentar. În cele două mai de durată lupte ale mele, împotriva ucraineanului Andrei Burdoniuk în Eagles Fighting Championship-4, și reprezentantului României Ion Grigore, am învins la începutul și, respectiv, mijlocul reprizei a III-a.
— Mulți atleți înainte de luptă execută niște ritualuri destul de complicate. Dvs. sunteți superstițios?
— Nu sunt superstițios, ci credincios. Așa că nu fac niciun fel de ritualuri. Să nu-ți creezi un idol, așa se spune în Biblie. În același timp, este salutar faptul că existe persoane comportamentul cărora îți poate servi drept sursă de inspirație. Astfel, admir prestația unor luptători și personalități cu literă mare cum sunt Feodor Emelianenko și Oleg Taktarov, cărora succesul, averea și renumele mondial nu li s-au urcat la cap, ei fiind niște firi pline de modestie și demnitate, adevărate exemple de urmat pentru noile generații.
— Ce planuri de viitor aveți?
— Să cuceresc titlul de campion absolut în proiectul internațional Eagles Fighting Championship.
— Datorită cărui fapt artele marțiale mixte sunt atât de populare la noi în țară?
— În primul rând acest lucru se datorează unei politici judicioase de dezvoltare pe direcțiile MMA și K-1, promovate de proiectele profesioniste King of Kings (KOK) și Eagles în R. Moldova, care prin strădaniile neobosite a lui Dorin Damir au dobândit o strălucire și emancipare de nebănuit.
Sursa Revista Sport In Moldova